Infarctul osos, cunoscut și sub denumirea de necroză aseptică a osului, este o afecțiune în care un segment de os moare din cauza lipsei de aport de sânge. Aceasta poate afecta orice os din corp, dar este cel mai frecvent întâlnită în șold, genunchi și umăr. Infarctul osos poate provoca durere severă și disfuncție articulară. În acest articol, vom explora cauzele și opțiunile de tratament pentru această afecțiune.

Cauzele Infarctului Osoasă:

Infarctul osos poate avea o varietate de cauze, iar în multe cazuri, cauza rămâne necunoscută. Cu toate acestea, câteva factori pot contribui la dezvoltarea infarctului osos:

1. Tromboza venoasă: Un cheag de sânge poate bloca fluxul de sânge către un os, determinând necroza acestuia.
2. Consumul de alcool: Consumul excesiv de alcool poate afecta vasele de sânge și poate crește riscul de infarct osos.
3. Steroizi: Utilizarea pe termen lung a steroizilor poate compromite circulația sângelui în oase.
4. Radioterapie: Persoanele care au fost supuse la tratamente de radioterapie pot dezvolta infarct osos ca efect secundar.
5. Boli ale sângelui: Anumite boli ale sângelui, cum ar fi anemia falciformă sau lupusul, pot crește riscul de infarct osos.

Simptomele Infarctului Osos:

Simptomele infarctului osos pot varia în funcție de locația și severitatea afecțiunii, dar cele mai frecvente includ:

• Durere constantă sau durere severă la nivelul zonei afectate.
• Limitări ale mișcării articulațiilor afectate.
• Edem sau umflături în zona afectată.
• Dificultăți la mers sau la utilizarea membrelor afectate.

Diagnosticul și Tratamentul Infarctului Osos:

Diagnosticul infarctului osos implică, în general, o combinație de examinare fizică, imagistică și teste de laborator. Imagistica medicală, cum ar fi radiografia, tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), poate ajuta la identificarea zonei afectate a osului și la evaluarea severității leziunii.

Tratamentul infarctului osos depinde de mai mulți factori, inclusiv locația și mărimea leziunii, stadiul afecțiunii și starea generală de sănătate a pacientului. Opțiunile de tratament includ:

1. Observație și gestionarea durerii: În cazurile ușoare sau atunci când leziunea este mică, medicul poate recomanda observația și gestionarea durerii cu ajutorul analgezicelor.
2. Terapie fizică: Terapia fizică poate ajuta la menținerea mobilității și a funcției articulațiilor afectate.
3. Medicamente: Anumite medicamente, cum ar fi bisfosfonații, pot ajuta la menținerea densității osoase și la reducerea durerii.
4. Intervenție chirurgicală: În cazurile severe sau când alte tratamente nu au avut succes, poate fi necesară intervenția chirurgicală. Aceasta poate include corectarea structurii osoase, înlocuirea articulației sau eliminarea țesutului mort.

Prevenirea Infarctului Osos:

Deoarece cauza exactă a infarctului osos poate fi dificil de identificat în multe cazuri, prevenirea se concentrează pe reducerea factorilor de risc. Evitarea consumului excesiv de alcool, menținerea unei greutăți sănătoase și gestionarea bine a afecțiunilor medicale preexistente pot ajuta la prevenirea infarctului osos.

Concluzie:

Infarctul osos este o afecțiune care poate afecta calitatea vieții și mobilitatea unei persoane. Cu toate acestea, cu diagnosticul precoce și gestionarea adecvată, mulți pacienți pot experimenta ameliorarea simptomelor și recuperarea funcției articulațiilor afectate. Dacă experimentați simptomele infarctului osos, este important să căutați îngrijire medicală pentru un diagnostic și tratament adecvat.